Things from life

Weekend-ul meu de vis

Octavia Geamanu

In ultima vreme mi se intampla tot mai des sa astept weekendul chiar de luni. Ba chiar imi spun ca luni e joi si-o tin asa pana e de-adevaratelea joi. Joi n-are rost sa ma mai pacalesc pentru ca e oricum joi, deci vine clar vineri, cum ar fi… weekend. Nu v-am ametit, da? 🙂

Asa s-a intamplat saptamana trecuta. Am asteptat cu ochii pe ceas ziua de sambata. Si pe cea de duminica. Ca sa nu fac nimic. Sau sa fac nimic?! Doua negatii nu dau o afirmatie? Adica as vrea sa clarific treaba asta pentru ca nu vreau sa se piarda esenta nimicului… 🙂 De cele mai multe ori n-am niciun plan atunci cand sunt singura in oras. Imi place sa ma imaginez stand in varful patului, in halat, pana luni. Imi fac provizii de vineri atat in frigider cat si pe masuta de langa pat, unde stau de multe ori diverse carti. Sa nu lesin de foame si sa am ce sa citesc. De fiecare data sunt hotarata sa fac asta. Si vine sambata. Dimineata. Deja cuvantul “dimineata” intr-o zi de sambata imi cam da planul peste cap. Ora 7.27. Cineva schimba acoperisul unei case. Langa mine. Si foloseste cel mai puternic ciocan din cate exista. Cred ca se aude din Colentina. 7.27! Se opreste pe la 10. Si nu mai face niciun zgomot TOATA ZIUA! Care-i treaba cu bormasinile, ciocanele si alte chestii barbatesti, dimineata?! De ce tocmai dimineata? Adica vrei sa-mi spui ca nu poti sa faci altceva pana sa se faca macar 10? Uateva… n.r. watever.

A, fac o paranteza: stiu ca Mircea, Badea adica, spune des asta, insa eu spuneam inaintea lui. 🙂 Doar ca el a zis asta la tv… Sufar teribil! 🙂 I-am zis si lui, dezamagita ca mi-a luat vorba. Totusi, cum el e mai inspirat decat mine, as putea sa-i propun sa-si aleaga alt miserupism. Pe asta sa mi-l lase mie. 🙂 Bun, deci, uateva!

Revenind. Ma invart pe toate partile, sper sa atipesc in aceste conditii, imi imaginez cai verzi pe pereti – de fapt, nu prea. Jur ca nu m-am gandit niciodata la un cal verde, daramite sa mai fie si pe perete. 🙂 Oricum, ati inteles ideea. A zburat somnul.

Ma trezesc. Dus lung si-o sun pe sora mea, asa incat pe la 11 eram la cumparaturi la Lidl. Imi place mult supermarketul asta, care nu e asa mare cat un supermarket, dar are de toate, cu preturi super bune. Umplu cosul cu de toate pentru ca brusc mi se deschide apetitul pentru gatit. Credeti-ma, asta mi se intampla rar… spre deloc. Ajung acasa pe la 13 si ma pun pe treaba. Fac tiramisu, pateu de casa, peste la cuptor, dovleac la cuptor, orez cu lapte… TOATE in acelasi timp. Doar cu doua maini. Doar pentru mine! :)) Intrasem rau in priza. Doar o pana de curent si de gaze mi-ar fi putut diminua adrenalina. Eram ca la Top Chef. La casting, nu in finala. Daca mai aveam o plita si-un cuptor, sigur mai gateam ceva. Asa am descoperit ca am multe oale despre care habar n-aveam.

Tiramisu – iese genial. Nu l-am gustat. Am aflat de la vecini. 🙂 Dovleacul – bunicel. Data viitoare iau unul rotund, nu dintr-acela lung. Pestele, cam fara gust dar comestibil cand ti-e foame. Orezul cu lapte… s-a lipit, am ars oala. Iar. Nimic nou sub soare.

Pateul? E, aici e aici. Am luat reteta de pe internet. Ficat de pui, 3 galbenusuri, o ceapa, putin praz, putin unt, sare, piper si gata, le dai prin…blender in cazul meu. Doar ca nu se amesteca toata compozitia si trebuia sa mai ridic capul sa mestec. Bad ideea! Cum ridic eu frumos capacul, ma trezesc cu o explozie de toata frumusetea. Nici n-am stiut ce m-a lovit. M-am si speriat. S-a intamplat brusc. N-am avut timp sa ma pregatesc. Aveam o palma de pateu pe cap, in ochi, pe tricou de sus pana jos. Nimic dramatic. Doar ca ma uit in prejur, in departare. Am bucatarie open space. Doar la televizor nu ajunsese pateul. In rest, fotoliul era plin, canapeau, perdeaua RECENT spalata, tavanul, doamnelor si domnilor, tavanul era tot un pateu! Hota! O parte din dulap. Covorul. Covorasul meu crem, pufos, care n-are ce sa caute intr-o bucatarie! Nu stiu de unde a fost atata! Totusi, ma bucur ca mi-a mai ramas si mie, in blender. Macar sa gust! De bun, a iesit bun. Chiar foarte bun. L-am gustat pe la 22 cand am terminat de curatat pateul din casa, spalat geamul si perdeaua, tavanul si pe mine. Eram epuizata.

Am cazut lata intr-o zi in care imi planificasem sa fac nimic. Am dormit dusa pana a doua zi la 11.40. Nici duminica n-am reusit sa imbratisez acest nimic. Dar asta e alta poveste si nu vreau sa va mai retin… Asta in cazul in care ati rezistat pana la final. 🙂

P.S. Sora mea imi spune: Octa, eu ti-am zis sa nu mai lasi talentul sa te chinuie. Gatitul chiar nu e pentru toata lumea!

P.S.S. N-o fi, da’ eu sunt ambitioasa. 🙂

Photo: Mihaita Margulescu

In locul tau n-as sta prea mult pe ganduri. Acum as da like paginii mele de pe www.facebook.com/OctaviaGeamanuOficial 🙂

You Might Also Like

6 Comments

  • Reply
    Paula
    November 26, 2015 at 2:52 am

    Mi-am imaginat totul….am ras copios :))

  • Reply
    Marius (domnul poet) Ionescu
    November 28, 2015 at 3:16 pm

    Spaima bucătăriilor?! :)))))

  • Reply
    Octavia Geamanu
    November 30, 2015 at 12:09 am

    Da, razi cand nu ti se intampla tie:)))

  • Reply
    Marius (domnul poet) Ionescu
    December 1, 2015 at 4:40 pm

    Nu, ci de situațiunea EXPLOZIVĂ! :))
    (nota bene: am ră)

  • Reply
    Dragosu
    December 9, 2015 at 9:20 pm

    Esti de-a dreptul delicioasa cand povestesti, “te-am citit” cu o placere deosebita..

  • Leave a Reply

    Adresa de email nu va fi publicata. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.