Featured Things from life

Vrei copil? Read this!

Vrei copil? Read this!

Mai in gluma, da’ parca mai mult in serios, le zic prietenelor mele care vor copii, sa-l ia pe Andrei o saptamana, de proba. Zi si noapte. Le ofer unul dintre cele mai bune “exemplare” in materie de bebelusi/copii, concluzie trasa dupa ce am vazut cum sta treaba si pe la case mai mari.

Faza e ca tot ce ti se spune despre perioada asta – in care ai un copil – e: “E greu, dar e foarte frumos”!

Nu, pe bune?! Va rog! Fiti mai explicite atunci cand spuneti “greu” cu zambetul pe buze. Scriu aceste randuri – cu zambetul pe buze, desigur – de pe marginea marginii patului, pe telefon, cu luminozitatea reglata la minimum, la 05.17 in the morning! Restul patului de 2/2 e ocupat de Andrei, care n-are 1 m. Uateva! Candva dormeam pe diagonala, pe 7 perne. Acum am o pernuta si-un coltisor minuscul din pilota, pus pe-un picior.

De obicei nu doarme cu mine, dar e una din noptile in care a mieunat de 9 ori. A visat dragoni, soricei, a vrut apa, ceai, lapte, in pat, pe jos, in brate, pe tavan, in copaci, oriunde, mai putin in patutul lui!? Sunt ca-n cazemata, blindata cu perne in zona capului, sanilor, abdomenului – pentru ca vreau sa ma trezesc – daca mai apuc sa adorm – vreodata in viata asta – fara sa fiu vanata si, in principal, intreaga. Cand imi da Andrei un sut, un cap, e jale! De obicei se intampla vinerea, ca sa arat senzational sambata dimineata la 6, cand sunt la Observator.

Saptamana trecuta, scurt exemplu, si-a manifestat dragostea dandu-mi un cap in gat. Ideea e ca m-a anesteziat. Nici macar nu m-am mai putut uita in jos, atat de tare imi zvacneau tamplele. Imi tiuiau urechile, ma durea capul, daca ma striga cineva trebuia sa ma intorc cu tot corpul. M-a salvat un Ketonal, dar pentru o fractiune de secunda am avut un atac de panica gandidu-ma cum ar fi ca durerea aia sa nu-mi mai treaca vreodata. Pauza. Tocmai mi-am luat un picior in rinichi. Ce neispirata sunt! Cum as putea sa dorm cu spatele!??‍♀️

Revenind la motherhood… Ma intreb tot mai des cum se descurca mamele cu 2, 3 copii – al doilea, al treilea fiind sotul – care nu au niciun sprijin. Femeile astea nu au viata si totusi respira! Pauza din nou. Tocmai m-am uitat cum sunt imbracata. Pe vremuri aveam niste haine de dormit atat de finute, incat le tineam pe umerase. Acum am un tricou Hard Rock Cafe, o pereche de pantaloni 3/4 Nike – ale SOTULUI! De ce? Pentru ca astea mi-au picat in mana, in timp ce ma schimbam si Andrei se tinea de unul dintre picioarele mele si-mi arata ca vrea urgent sa il iau in brate. Slava Domnului ca  miroase pielea a crema Victoria’s Secret. Macar atat! Nu imi dau seama, real, dar cred ca am si cateva pete de la mancarea de seara a lui Andrei.

Trecand peste, realizez ca atacul meu de panica din perioada sarcinii dintr-o dupa amiaza – aoleu, ce ma fac daca o sa vreau sa dorm si copilul nu – avea radacini reale. Asta se intampla mereu! Mie imi e des somn, cand nu ii e lui. Doar nu credeti ca poate cineva sa doarma cand doarme copilul?! Asta e o pacaleala. Va spun sincer ca tocmai lasasem telefonul jos sa dorm putin – da’ am revenit, sa termin ce vreau sa scriu aici. Vorbind de somn, te ia somnul.

Zilele astea m-a pus pe ganduri un gest de-ale lui Andrei. A luat matura si a tarat-o prin casa vreo 40 de minute, destul de serios. Parea ca vrea sa mature. Sigur a vazut asta la mine, doar o fac de cel putin 10 ori intr-o zi. Se plimba cu painea prin casa, invata sa manance singur si , desi sta in scaunelul lui – teritoriul afectat e cam de 3/3 in jurul lui. Toata ziua strang haine, jucarii, resturi de mancare. O baie in cada, ca pe vremuri, n-am mai facut …de pe vremuri. Pentru ca sta langa mine. Si cand nu sta langa mine, ma grabesc eu sa stau langa el.

In fine… pentru ca intre timp s-a facut 05.51 si lesin de somn, ma opresc aici. Dupa tot textul asta in care poate parea ca ma plang, sa stiti ca nu e asa. Sunt fericita pana la cer si inapoi ca-l am. Stiu ca se putea si mai si. Sunt fericita si ca Marian e tata super implicat si sot foarte intelegator. Altfel, as fi in depresie. Dar, fetelor, inainte sa deveniti mame, ganditi-va bine. Viata de dupa nu e ca-n filme.??‍♀️ Eu am ramas insarcinata cand mi-am dorit din tot sufletul asta. Si, totusi, iata ce scriu… D-apoi sa fi devenit mama, fara sa fi fost complet pregatita. Da, chiar cred ca trebuie sa fii pregatit pentru a fi parinte, la fel cum trebuie sa fii pregatit pentru a fi casatorit. Altfel, risti sa acumulezi multe frustrari, neimpliniri, trairi care sa te duca in pragul depresiei, divortului si a unei vieti la care sa simti ca esti mai mult spectator. In fata tuturor mamelor din lume – cele care stiu sa fie mame – in frunte cu a mea, jos palaria!

You Might Also Like

1 Comment

  • Reply
    Amy's Blog
    March 14, 2018 at 9:11 pm

    Baietelul vostru este adorabil! Frumos, dragalas, gingas … un scump pe care imi vine sa-l pap! 😀

  • Leave a Reply

    Adresa de email nu va fi publicata. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.