Featured Things from life

Putini, da’ buni

Putini, da' buni
Spune-mi cu cine umbli, ca sa-ti spun cine esti.

Asta am auzit-o prima data la tata, pe vremea cand eram in liceu si incepeam sa leg prietenii cu persoane despre care tatal meu n-avea tocmai o parere buna. Ce-i drept, nici ca se insela. In aparenta ma enerva teribil talentul asta al lui – pentru ca in final se dovedea ca o dadeam in bara cu respectivele persoane –  insa, real, imi doream enorm sa mi se dezvolte si mie latura instinctuala intr-atat incat sa citesc omul din prima. Cu chestia asta cred ca te nasti – sa ai fler in privinta oamenilor. Nu stiu in ce masura poate fi dobandita. Daca o ai, zace acolo, inchisa intr-o cutiuta pe care o deschizi intr-o zi si-ajungi s-o porti toata viata,  ca pe un tatuaj – ce comparatie prozaica. In fine, alta nu mi-a venit.

Din ziua in care am descoperit ca am primit putin din talentul asta, pentru ca mie asa mi se pare chestia asta cu flerul – un talent rar -, am inceput sa dezvolt o placere fantastica de-a observa oamenii. Daca pana atunci imi placea la nebunie sa fiu in centrul atentiei, din acel moment am preferat sa stau mai pe margine.  Mi s-a parut mult mai interesant sa ascult ce au altii de spus, decat sa ma aud pe mine vorbind. Siguranta de sine nu mi-a lipsit niciodata – si-asta izvorata de ma mir si eu unde -, insa de-atunci s-a accentuat. E tare sa ai fler.

Ajungi ca despre dezamagiri sa afli din trairile altora, nicidecum dintr-ale tale. Asta pentru ca nu ai asteptari. E un mod sanatos de-a trai, va zic. Nu e ca si cum te-ai astepta la orice, in sens negativ, pentru ca asta ar insemna sa te-ntovarasesti cu suspiciunea, ori asta trebuie sa fie ceva foarte obositor. E mai degraba sentimentul de a nu fi surprins in caz ca cineva din jurul tau reactioneaza intr-un anumit fel, neasteptat – sa zicem. Da, ajungi sa ai prieteni cat degetele de la o mana. Da’ chiar ai avea, real, timp sa ai mai multi? Caci fericiti sunt cei care pot vorbi cu cineva asa cum ar face-o cu ei insisi.  Va intrebati acum ce vrea sa spuna poetul cu textul asta? In mare, nimic important. Da’ daca tot am blog si pot sa scriu despre ce vreau eu, am gasit acum, la 5.03 dimineata, dupa o cutie de Milkana, momentul sa exprim in scris ca ma simt foarte norocoasa sa traiesc inconjurata de oameni frumosi, echilibrati, rationali, talentati… pe care ii iubesc de-adevaratelea. I really love my life! – ceea ce va doresc si voua. Pam, pam! 🙂

In locul tau n-as sta prea mult pe ganduri. Acum as da like paginii mele de pe www.facebook.com/OctaviaGeamanuOficial 🙂

You Might Also Like

5 Comments

  • Reply
    Ana
    June 30, 2016 at 11:54 am

    E o adevarata placere sa citesc ce publici , intotdeauna invat ceva nou 🙂

  • Reply
    bianca
    July 11, 2016 at 11:01 pm

    Ce liceu ai urmat?

  • Reply
    Corina
    July 11, 2016 at 11:08 pm

    Foarte frumos.Mi-a plăcut

  • Reply
    Raluca
    July 16, 2018 at 9:58 pm

    Ce frumos ai scris! 🙂 Te pup!

  • Leave a Reply

    Adresa de email nu va fi publicata. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.