Things from life

Oameni mici si ambitii mari

things-from-life-oameni-mici-si-ambitii-mari

Daca m-as fi impiedicat de oamenii mici, n-as mai fi parcurs drumul lung pana unde sunt azi. As fi ramas si eu acolo unde sunt ei chiar si-acum. E atat de important sa faci o selectie a oamenilor de pe langa tine, incat nici n-ai idee.

Sunt vremuri cand se-aduna multi. In liceu, in facultate. La o adica, aveti cam aceleasi preocupari, poate chiar aceleasi aspiratii, e firesc sa ai un cerc larg de prieteni. Insa, alege oameni care sa iti semene. Daca esti optimist si visezi sa zbori, nu iti petrece timpul langa un om care nu priveste decat asfaltul atunci cand merge pe strada. Stai langa unul care vede tot felul de forme in nori si observa mereu soarele, chiar si-atunci cand ploua. Cand eram in liceu, mergeam odata spre biblioteca judeteana, unde obisnuiam sa imi petrec, uneori, diminetile, pana sa plec la scoala. Mai mereu mergeam pe strada 8 Mai din Targu Jiu, care era de cele mai multe ori aglomerata. In ziua aceea, nu era nimeni. Era pustiu. Chiar ma intrebam daca o fi inchisa din pricina vreunei lucrari. Dintr-o data am avut impresia ca se umple, intr-atat incat nu mai am loc si trebuie sa ma strecor printre oameni. Insa, toti se uitau la mine si isi dadeau coate spunandu-si: uite-o pe Octavia Geamanu! (asta era doar in mintea mea) Atunci m-am dus acasa si i-am spus mamei: intr-o zi, eu o sa lucrez in televiziune si ma va cunoaste toate lumea din Targu Jiu! 🙂 Si mama mi-a spus: sunt sigura ca asa va fi! Daca asta iti doresti, asa se va intampla! Asa e mama, a crezut si crede mereu in mine. Orice mi-as fi dorit, oricat de nebunesc ar fi putut sa para, ea mi-a spus ca se poate. Tot ce vrei, poti sa ai! Ca o paranteza, atunci am si descoperit piesa Directiei 5 – Tot ce vrei :).

Eu cred ca toti suntem egali. Mi se mai intampla sa imi bata inima mai tare atunci cand intalnesc un om cu personalitate puternica. Insa acesti oameni sunt rari, cu adevarat rari. Felul de a fi, de gandi, de a ne comporta in raport cu cei din jur, face diferenta intre a fi om si a fi… om mic.


Oamenii mici despre care vorbesc sunt din doua categorii:

  1. De astia chiar trebuie sa fugi. Cei cu frustrari, apasati de importanta existentei lor pe-acest pamant prea mic pentru ei, nemultumiti de tot ce-i inconjoara – ei fiind niste intelectuali neintelesi si, prin urmare, merita sa faca ceva mai bun. Doar ca nu li se ofera sansa, asa incat raman pe aceeasi pozitie ani la rand, acumuleaza frustrari maxime pe care, nemaiputand sa le tina in interior, le imprastie in stanga si-n dreapta, incercand, de cele mai multe ori fara succes, sa invenineze tot ce e in jurul lor. Sunt obsedati de felul in care arata sau din contra, de la atata ura, ajung sa fie adoptati de kilogramele mult prea generoase si-atunci sunt obsedati de felul in care nu arata. Unii dintre oamenii astia mici au potential, au inteligenta peste medie, insa nimeni nu mai observa asta, intrucat ei isi petrec fiecare clipa a vietii lor plangandu-si de mila sau incercand sa faca rau celor din jur. Pentru ei trece viata degeaba. Desigur, nu si in opinia lor.
  2. Si-acum cea de-a doua categorie de oameni mici. Sunt cei cu frustrari (ca doar si astia au frustrari, desigur), invidiosi pana si pe visurile celor din jur, nemultumiti de felul in care arata, de casa in care locuiesc, de hainele pe care le poarta, de job-ul lor sau de faptul ca nu au job. Sunt cei care atunci cand e senin, cauta cu disperare un nor. Practic, sunt cei care nu vor face niciodata, nimic cu viata lor dar ii vor invidia mereu pe cei de langa ei. Fugi cat te tin picioarele si de astia.

Visurile mele nu difera cu mult de cele pe care le are un rezident care isi doreste sa ajunga intr-o zi cel mai bun medic, un arhitect care viseaza ca intr-o zi cea mai frumoasa cladire din Romania sa aiba la baza schitele lui, un artist care isi doreste sa scrie cea mai frumoasa muzica, un student la drept care isi doreste sa ajunga un avocat renumit… Cand am vazut entuziasmul mamei atunci cand i-am spus ca intr-o zi o sa lucrez in televiziune am putut compara asta cu lipsa entuziasmului unora dintre prietenii mei de-atunci. Stiti ce mi-au spus? “Octa, dar e greu! N-ai cum sa ajungi in varf! E drum lung, cu compromisuri, nu e asa usor cum pare!” M-am uitat la ei si mi-am zis: n-am nevoie de astfel de oameni langa mine atunci cand o sa pornesc pe drumul asta lung. Doar nu ma gandeam ca o sa castig locul meu la loz in plic. Mi-era foarte clar ca trebuie sa muncesc de-o sa imi sara capacele. Ceea ce am si facut. Despre cum am ajuns sa lucrez in televiziune si despre drumul parcurs pana unde sunt azi, o sa scriu intr-o alta postare. 🙂

Ce vreau sa spun acum e urmatorul lucru: traieste in echilibru cu tine insuti/insati, crede in visul tau, oricare-ar fi el! Prima conditie ca sa iti implinesti un vis, este sa il ai. Si daca nu e sa fie pentru tine, sa n-ai vreun dubiu ca destinul nu te va duce pe drumul tau, acolo unde e nevoie de tine. Munceste si fii sincer cu tine dar si cu cei din jur!

In locul tau n-as sta prea mult pe ganduri. Acum as da like paginii mele de pe www.facebook.com/OctaviaGeamanuOficial 🙂

You Might Also Like

3 Comments

  • Reply
    Ale
    August 11, 2015 at 12:51 am

    Așa e! Indiferent de ce spune lumea, un vis nu trebuie niciodată lăsat singur. Îi e frică de întuneric, nu-i place. În plus, viața ar fi plictisitoare fără unul.
    Frumoasă postare! Bun sfat! Ce bine ar fi dacă l-am urma tot mai mulți. 🙂

    • Reply
      Octavia Geamanu
      August 11, 2015 at 11:40 am

      Ale, sa nu iti fie teama sa visezi. Mie nu imi e! 🙂

  • Reply
    Levi Gennett
    September 4, 2015 at 4:21 pm

    Pentru a realiza lucruri mari trebuie sa si visam, nu numai sa facem; trebuie sa si credem, nu numai sa planuim. Nu-ti poti construi o reputatie pe baza a ceea ce urmeaza sa faci.

  • Leave a Reply

    Adresa de email nu va fi publicata. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.