Featured Things from life

Epilog

azi

Azi soarele nu mai rasare pentru ea. Simte ca intreaga lumea s-a sfarsit si nu mai exista maine. Tot ce avea, simtea, credea, iubea, a disparut odata cu plecarea lui. Traieste fara framantari, n-a luat cu el nicio frantura din povestea lor, n-are bagaje, i-a lasat tot… un tot gol. E ironia preaplinului gol. Nu-i stie nimeni agonia. E actrita desavarsita in fata lor. Asa cum a fost el in fata ei. Acum nu-si mai simte corpul. Gandurile nu-i mai apartin. E prizoniera amintirilor, intr-un fel asemanator cititorului care parcurge pasiv randurile unui text fara sa se implice. Zvacnesc din cand in cand intrebari simple… Bataile inimii aduc cu ele raspunsuri care nu fac decat sa-i creasca pulsul. Ochii ei sunt una cu marea. Se scufund in valuri de lacrimi… E prea obosita sa mai respire. Si-a abandonat de mult sufletul in bratele care-au luat cu ele si ultima gura de aer care-i mai ramasese sa existe. N-a stiut sa iubeasca pe jumatate. Isi spune ca timpul nu mai are valoare si, culmea, totusi trece. O doare linistea casei. S-a oprit si ploaia. N-a spalat fericirea. A lasat-o murdara de iluzii. De undeva, isi face loc printr-o liniste surda, un refren pe repeat… The sun is the same, but in the relative way… Cumva, zambeste stins. Acum, tu, cititorule, n-as vrea sa-ti pun gandurile in miscare intr-o directie gresita… 🙂 Ia randurile astea ca pe rodul imaginatiei unei nopti de vara.

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply

Adresa de email nu va fi publicata. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.