Things from life

Drumul meu…

octavia geamanu

Cand m-am mutat in Bucuresti, pe 1 martie 2007, castigam pana in 1.500 de lei pe luna. Nu stiu cum, dar reuseam sa ma descurc. Plateam chirie, locuiam intr-un apartament cu 3 camere in zona 13 septembrie, impreuna cu alte 2 fete. Zacusca facuta de mama era cea mai mare delicatesa. Nu stiam sa gatesc – nu ca s-ar fi schimbat ceva intre timp la acest capitol – dar incercam destul de des sa fac ficatei si pulpe dezosate. Pe cele din urma nu reuseam mai niciodata sa le prajesc cum trebuie. Aproape ca miscau in farfurie. 🙂 Cartofii prajiti erau la ordinea zilei. Si covrigii la 1 leu.

Munceam enorm. Eram reporter la Antena 1. Alergam de dimineata pana seara. Uneori, eram atat de epuizata fizic si psihic incat adormeam plangand, rugandu-ma sa rezist, sa pot sa merg pe drumul meu. Am avut mereu incredere in destinul meu si i-am simtit dragostea lui Dumnezeu in fiecare secunda. Am reusit sa ma pastrez la distanta de intrigi, de compromisuri, minciuni, lucruri desarte. Vedeam de atunci ca aleg drumul greu, dar preferam sa cladesc ceva punand caramida peste caramida pe o baza solida, nu pe nisip miscator. M-am avut doar pe mine si de la distanta, in fiecare zi la telefon, pe parintii mei. Am ales cu grija oamenii din preajma mea inca de atunci. Imi sunt si azi aproape. Oameni pe care ii iubesc, ii respect si carora le sunt recunoscatoare pentru prietenia lor.

Pe vremea aceea, Zara sau Mango erau branduri de lux pentru mine. Imi cumparam ceva nou o data la cateva luni. Mall-ul era ca un muzeu. Frumos, dar vazut din afara. 🙂 Faceam o ora si ceva pana la redactie dus si uneori chiar doua ore la intors. Schimbam trei mijloace de transport in comun si uneori, din pricina unora certati cu dusul, trebuia sa merg pe jos statii bune. Cateodata mai si ploua, mai era si frig, inghetam asteptand autobuzul care, atunci cand venea, era atat de plin incat trebuia sa-l astept pe urmatorul. Eram suparata pe mine pentru ca aleg drumul astaAl naibii de greu. Mai obisnuiam s-o “cert” pe mama pentru ca m-a facut atat de corecta. Imi pot imagina de cate ori o fi plans si ea pentru ca nu e langa mine, sa poata sa aiba grija de mine.

Primul impact cu capitala a fost dramatic. M-am trezit in tot felul de conjuncturi nepotrivite, cu oameni nepotriviti in preajma mea, dar mi-am pastrat echilibrul. Nu stiu cum reuseam sa ies din cercurile astea rapid. E usor sa te ia valul. Daca n-ai norocul sa ai tarie de caracter, ambitie, dorinta de a fi cinstit si sa vrei sa-ti castigi painea prin munca, n-ai nicio sansa. Te pierzi de pe drumul drept.

Azi, dupa aproape 9 ani, daca as da timpul inapoi la prima zi in Bucuresti, as face totul la fel. M-as urca in tren sa vin aici, cu acelasi geamantan rosu in care aveam o pereche de cizme, o geaca, doua perechi de blugi si cateva bluze. As plange, as rade, as suferi, as visa, as spera, as indrazni, as munci cu aceeasi darzenie si as avea aceeasi incredere in ziua de maine… ca atunci.

Intreg parcursul m-a facut omul de azi. Categoric, rational, inspirat in alegeri, relaxat, netolerant cu ipocritii si frustratii, puternic si atat de ambitios incat nimic nu-mi poate sta in cale daca imi doresc cu adevarat ceva.

Oricand pot face tot ceea ce imi doresc. Ceea ce va doresc si voua. 🙂

In locul tau n-as sta prea mult pe ganduri. Acum as da like paginii mele de pe www.facebook.com/OctaviaGeamanuOficial 🙂

You Might Also Like

10 Comments

  • Reply
    Dragomir Mihai-Viorel
    October 8, 2015 at 6:10 pm

    A fost o adevarata placere sa citesc acest articol. Sunt mutat de doar doua luni in Bucuresti iar cuvintele tale imi dau putere.

    • Reply
      Octavia Geamanu
      October 8, 2015 at 11:59 pm

      Mihai… Ma indoiesc ca iti va fi usor. 🙂 Vor fi momente in care vei vrea sa renunti, in care vei fi suparat pe tine si pe viata, momente in care n-o sa-ti fie clar incotro s-o apuci… Dar atunci sa-ti amintesti ca fiecare are drumul lui si Dumnezeu nu ne lasa niciodata la greu. 🙂 Succes.

  • Reply
    Ale
    October 8, 2015 at 6:16 pm

    Dar, a fost un drum frumos și ai devenit un om și mai frumos. :). Pot să spun că mă regăsesc în povestea ta. Și eu sunt speriată oarecum, singură, uneori obosesc repede, uneori râd sau aștept următorul autobuz. Cu toate astea, n-aș schimba nimic. Știu că nici drumul meu nu va fi unul ușor sau plin de baloane roz, dar am încredere că mă va duce unde trebuie. Și unde îmi place.

    • Reply
      Octavia Geamanu
      October 9, 2015 at 12:02 am

      Bravo, Ale! 🙂 Cu spiritul asta o sa ajungi acolo unde iti doresti! Succes! 🙂

  • Reply
    oana
    October 8, 2015 at 7:39 pm

    Octavia, iti scriu din nou:).Iti spun cu mana pe inima ca azi, dupa atatea ore in scoala si suparari, textul asta a fost balsam pentru suflet, ma regasesc 100% in ceea ce scrii si in ceea ce transmiti: asa sunt si eu si ma mai intreb cateodata daca merita…daca verticalitatea mea si munca depusa de-a lungul anilor de studiu or conta…Cred insa ca textul asta a fost semnul de la Dumnezeu ca sunt pe calea cea buna, una in care evolutia are pasi mici, dar siguri:).Iti multumesc din suflet!

    • Reply
      Octavia Geamanu
      October 9, 2015 at 12:02 am

      Oana, ma bucur ca mi-ai scris din nou! 🙂 Daca dupa o zi nebuna, simti ca esti pe drumul cel bun, nimic nu mai conteaza. 🙂 Fiecare are menirea lui. A ta e foarte importanta! 🙂

  • Reply
    Georgiana Ulariu
    October 9, 2015 at 1:51 pm

    Buna, Octavia! Iti mai amintesti de concursul “Miss CNSH”Tg-Jiu din cadrul zilelor liceului, ’98-’99? Erai in clasa a IX-a cred, iar eu intr-a XI-a. Te-am tinut minte pentru ca erai curajoasa, aveai incredere in tine si foarte vesela. Observ ca nu te-ai schimbat. Chiar daca timpul a trecut si ai intalnit destule greutati in drumul pe care ti l-ai ales, ai fost suficient de puternica sa mergi mai departe si sa ajungi acolo unde ai vrut. Ma bucur pentru tine si iti urez cat mai putine “denivelari” pe drumul vietii!

    • Reply
      Octavia Geamanu
      October 9, 2015 at 3:06 pm

      Georgiana, ce memorie ai! ? Eram in clasa a X-a, cea mai atipica concurenta la miss?? Nu mi-a venit sa cred cand au spus ca am castigat! Ce vremuri frumoase!? Multumesc pentru amintire! Succes si tie!

  • Reply
    Elena
    October 10, 2015 at 7:39 pm

    Pot spune ca din articolul tau am invatat foarte multe … A fost o mana de ajutor spre a intelege ce inseamna viata .. si greutatile cand esti mai mult singur.. Am doar 15 ani ,dar deja am inteles cateva lucruri importante si demne spre a le lua in considerare. 🙂

    • Reply
      Octavia Geamanu
      October 13, 2015 at 12:44 pm

      Elena, iti doresc succes si drum usor! 🙂

    Leave a Reply

    Adresa de email nu va fi publicata. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.