Things from life

Am vrut sa ma fac criminalist

Octavia Geamanu

Eram in clasa a XII-a si imi doream sa fiu profesor de limba engleza. Asta visam dintr-a VI-a, de cand o vazusem pentru prima data pe profesoara mea de engleza Rozica Patrascoiu. Tanara, frumoasa, cu o manichiura french superba, cu o engleza perfecta si… destul de severa. Cred ca asta imi placea cel mai mult, faptul ca toata lumea statea ca in armata dinainte sa se sune de intrare pentru ora de engleza. Un om senzational care a scos ce era mai bun din mine. Eram sclipitoare la orele acelea si de-abia asteptam sa le vina randul ca sa-i arat cat de buna sunt. 🙂 O ador si stie asta. Si ma bucur enorm ca a fost profesoara mea.

Revenind. Ati observat ca am marele talent de a sari de la un subiect la altul? 🙂
Bun, deci cam asta intentionam sa fac. Sa dau la Litere, specializare romana-engleza. Totusi, in ultimul an de liceu am inceput sa ma pregatesc pentru BAC si la istorie. Intr-o zi in care eram la pregatire, l-am auzit pe prof ca e foarte mandru ca in acel an fusese acceptata la Academia de Politie, dupa muuult timp, o fata din liceul nostru. O fosta eleva de-a dumnealui. Sa intri la academie, ca fata, parea misiune imposibila. Dar ea, reusise. Devenise un model. Tot liceul vorbea despre ea, despre Bianca.

Si-mi zic: pai daca ea a putut, eu n-oi putea?  In mintea mea aparuse acest gand si nu-mi dadea pace: sa fiu criminalist!
Ma apuc serios de invatat istorie. Pana la lectia cu Alexandru Ioan Cuza – Marea Unire, adica pe la jumatatea manualului, a fost cum a mai fost, atunci cand trebuia sa rezolv grilele, dar de acolo… n-am mai putut. Erau prea multe date si grilele aveau prea multe capcane. Aveam cosmaruri. Il visam pe generalul Averescu, pe Negru Voda, visam data de infiintare a nu stiu carui partid… Horror! De la atata stres am facut si gastrita. Nu mai puteam si gata! Adio, pa, la revedere! Nu mai dau la nicio Academie de Politie!

Nici macar nu stiam exact ce presupune meseria de criminalist. Vazusem eu niste filme de groaza si ma gandeam ca daca descopar misterul inainte de final, sigur sunt buna de criminalist. 🙂 Mai apoi am aflat ca meseria ar fi presupus sa merg cu trusa si sa ridic amprente, sa prelevez probe, sa fac poze, etc. Mda… Mai bine ca am facut gastrita! 🙂

La ce-am dat admitere, intr-un final? La litere. Am revenit la visul de a fi profa de engleza. Si-am fost. Un an. 🙂

Octavia Geamanu

P.S. Nu-mi explic cum se face ca dintre toate manualele, am adus cu mine, in Bucuresti, doar cosmarul: cartea de istorie! 🙂

In locul tau n-as sta prea mult pe ganduri. Acum as da like paginii mele de pe www.facebook.com/OctaviaGeamanuOficial 🙂

You Might Also Like

2 Comments

  • Reply
    Nicu
    October 30, 2015 at 7:36 pm

    Si crezi ca-i tarziu sa faci si profesia asta la un moment in viata!. Adesea se intampla ca oamenii sa ajung sa isi schimbe profesile si ca urmare a redescoperii unei pasiuni care a existat fata de o vocatie in trecut. Iar fosta sau actuala profesie vine chiar ca o completare , un bagaj de experienta care completeaza noua vocatie. Cand ajungi sa alegi noua profesie o faci pentru faptul ca simti in tine o forta suplimentara intelectuala de a te darui inca unui nivel profesional si ajungi chiar sa te identifici printr-un mod al tau de a fi…. simti pana ca si portul tau vestimentar cere aceasta vocatie ca sa te redescoperi pe o alta latura dimensionala in experienta ta existentiala ….
    Deci aici nu vorba ca trebuie sa reusesti sa faci o cariera ci doar sa te identifici ca poti face parte din ea ca un mod existential ca poti servi un loc care se pretinde ca o nevoie speciala pe care tu prin unicitatea o servesti cu pasiune si devotament. 🙂

  • Reply
    octavia geamanu
    November 12, 2015 at 12:05 pm

    Va multumesc pentru randuri☺️. Nu-mi lipseste curajul de a porni pe alt drum si nu-mi uit visurile. E un timp pentru toate etapele… Cine stie unde-o sa fim anul viitor pe vremea asta? Sanatate si incredere!??

  • Leave a Reply

    Adresa de email nu va fi publicata. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.